Jurnalul unor zile de neuitat (1)

Durere, ce cuvant e asta,

Suferinta ce este, un stil de viata

Dragostea este modul in care traiesti

Sau poate dorinta le uneste pe toate?

Ceasul vechi din perete s-a oprit, cu o liniste deplina urechile mele duc lipsa ticaitului din perete. Pendulul s-a oprit, rasuflara s-a taiat. Incep sa numar secundele, ajung la minute, insa nimic nu se mai misca sau aude. “Ce lucru ciudat ,imi spun, parca lumea intreaga s-a oprit odata cu ceasul batran si pendulul sau.

Curioasa din fire, ma ridic si incep sa cercetez ceasul, observ ca nu ii pot face nimic, atunci iau o tigara si ies pe balcon.

“Nu, lumea nu s-a oprit”, imi spun in timp ce imi aprind tigara, trag un fum pe care il simt in toate incheieturile si colturile mintii. “Ciudat dorg, atat de slab , dar totusi atat de dominant”.

Aerul proastpat al dupa-amiezii ma face sa visez la vremurile de mult apuse ale adolescentei mele, la plimbarile lungi prin padurea racoroasa si serile petrecute in compania prietenilor.

Ma uit la tigara, mai trag un fum si o strivesc in scrumiera, apoi intorcandu-ma la camera mea ,prietenoasa si calduta, unde voi continua lucrul de unde l-am lasat inainte sa fiu intrerupta de ceasul din perete. Nici macar nu mi-am dat seama cand a trecut timpul, iar acum ma uit la el si s-a oprit pe la 16:28. Incerc sa nu ma mai preocupe idea acestui vechi prieten(ceasul) si prefer sa imi continui lucrul. Ma uit la ce am scris pana acum, sorb o gura de cafea rece(ce ma enerveaza acest gust rece al cafelei), trec peste sentimentul de enervare si incep sa scriu.

 La un moment dat ma opresc, ma uit la ceas dar imi arata aceiasi ora ca acum…acum cat timp? Imi caut telefonul, era prea tarziu si ahh am uitat de intalnirea cu poetul, of ce nesabuita sunt…lasa ca o sa gasesc o scuza buna si nu se va supara.

“Trebuie sa ies din casa” of ce locas atat de idilic, dar pana si el se poate transforma intr-un barloc al uitarii. Pana la urma imi fac curaj, ma schimb in ceva dragut, ma incalt si cobor sa imi cumpar tigari si bateri pentru ceas. Ce placut e afara, am ratat o zi asa de frumoasa, ei nu-i nimic, macar am muncit, mi-am facut hatarul. Totusi ma simt implinita, nu simt ca a trecut ziua degeaba pe langa mine. Tigari de care vroiam eu nu aveau la magazine, si nu mi-am mai luat,(nu fumez decat Marlboro rosu)stiind ca mai am vre-o doua in pachet si imi ajung, dar am gasit bateri.

Nerabdatoare sa imi pornesc din nou viata, schimb bateriile si pendulul se misca, limbile sunt din nou functionale, am creat un monstru atat de frumos, dar care te ucide secunda cu secunda. “ei asta e!” Dupa trezirea la viata a vechiului meu prieten imi aprind o tigara pe care o fumez cu pofta, dupa care ma bag la culcare. Am adormit repede si am visat ceva ciudat, nu imi mai amintesc, oricum nu conteaza caci in linistea noptii ceasul imi canta ceea ce nu poate spune, iar eu il acompaniam cu mici fosnete ale plapumei; nu il deranzeaza stiind ca la final tot el castiga indiferent daca se opreste sau merge.

O noua creatie

Note muzicale

 

Mana scrie, insa gandul imi este departe,

Se aude o vioara, notele parca zboara

aleagra prin aerul albastru 

Le privesc, se apropie si ma-nconjoara.

Se aude o vioara, atat de dulce suna

Ma intreb oare cine isi canta zambetul,

Oare chiar mai exista frumusete...

Un spirit singuratec si albastru

Compune cu sufletul amar

Note dedicate frumusetii

Doua oceane se observa in intuneric

Ma fascineaza stralucirea  lor.

Bestia se arata in lumina alba,

Ma opresc, sufletul imi impietreste.

             
Viata mi-o absoarbe, inocenta mi-o fura

Ma aflu intre fantezie si real

Dar vioara care canta imi spune altceva

Nu ma poate minti.

           
Ma regasesc intr-o gradina

Plina cu trandafiri negri.

Frumusetea a murit, dar sunetul ei a dainuit,

inclestat in petale si inchis in gradina sufletului meu.

Imi place foarte mult aceasta poezie, sursa inspiratiei fiind "Dead boy's poem" Nightwish, dedicata lui Tuomas Holopainen.

Din vechia agenda + insipiratia de moment

1.  E copilareasca dar mie imi place si se merita sa o scriu aici. :O foare esti tu si eu sunt albina/Un soare esti tu si eu sunt lumina/Cu inima plina de dragoste pura/Iti spun incet si sfios/ Un cald Noapte Buna!
2. Asta o sa ziceti ca e mai emotional asa, dar este dedicata unei persoane foarte foarte dragi mie ;;): Mirosul tau persista, si acum, sunt inconjurata de parfumul tau iti simt respirati, iti aud rasetul , totusi ce este atat de special in...tine? Ma urmaresti pretutindeni asemeni unui lup care vrea sa ma devoreze doar cu privirea, care vrea sa ma indeparteze de mine...de toti. Insa, cu toate astea pot spune ca tu nu esti si nu  vei fi niciodata si tot ce persista e parfumul tau.
3. Imi gasesc intr-o veche agenda mica proza pe care o scriam de cand aveam o varsta frageda, mi-am descoperit vechiul scris si odata cu el au inviat trairile si sentimentele de atunci. Este uimitor ce poate face doar un simplu stil de scris, te duce in trecut, la copilaria ta, buna sau rea, te metamorfozezi intr-o copila teribilista dar inteligenta, cu idei si planuri marete care in mare parte a reusit sa le duca la bun sfarsit, minunat dar real. Ma gandesc daca un simplu stil de scris poate face asta, impactul cu o fotografie mai veche este si mai mare ...dar sa nu ne rezumam doar vizual, poate o poezie de a ta care atunci o credeai geniala acum ti se pare lipsita de sens, dar atunci era atat de perfecta incat doreai sa iti inchizi sufletul in ea pentru ca momentul sa ramana vesnic, insa cruda realitate are alte planuri, mult mai marete decat atat. 

     Sper sa va placa, astept pareri!

P.s. am mai gasit ceva mi s-a parut interesanta: "Viata e grea, nimeni nu te ajuta, totul e la limita si trebuie sa ajungi la capt inainte de ceilalti.

Nature!

  As vrea sa vb un pic despre MAMA NATURA! Dupa cum stiu dansa este foarte ingaduitoare cu noi, ne iubeste, ne potrejeaza, e darnica, iubirea este neconditionata, dar noi nu stim sa apreciem ceea ce ne ofera, aruncam totul pe jos, pe strada sau pe spatiul verde, rupem copacii in prostie, dam foc la padure, nu avem grija de copii ei, nu plantam in loc ceea ce am distrus ci lasam asa, bineinteles ca Ea nu se supara...pana intr-o zi cand se satura si aduce cutremure, alunecari de teren, ploi torentiale, soare mult prea arzator sau ierni mult prea figuroase.
  La noi in Romania acest lucru este "la moda", este perfect normal sa arunci gunoaiele pe jos, chiar daca aveai un cos de gunoi langa tine, resturile menajere sa fie lasate pe strada, nu sunt duse la ghena pt ca "mie lene" sau mai stiu eu ce scuza idioata, caini calcati de masini lasati in mijlocul drumului, nu sunt luati de gunoieri...nu este perfect normal asta.
  Parerea mea este ca Mother Nature a fost mult prea ingaduitoare cu noi, ne-a permis atatea, am poluat de ne-au sarit capacele si, dupa tot ce vedem nu ne oprim, dupa cate piedici ne-a oferit dansa tot continuam...are nevoie de o pauza, sau mai bine zis avem noi, oamenii nevoie de putin respect si dragoste pentru natura. Ce este mai frumos pe lume decat sa te plimbi prin padure, sa te duci la munte, sa vezi pescarusii de la mare sanatori, sa simti mirosul acela al aerului proaspat?Cand ai nevoie de liniste te refugiezi in locul tau ales, in natura, cand esti fericit imparti bucuria cu natura, iubim cantecele pasarilor...dar daca vom continua asa ele vor disparea, din pacate...

Julie and Julia

Am vazut un film absolut super, inspirat din realitate, a fost minunat si chiar il recomand. Filmele de acest gen te fac sa realizezi atat de multe chestii, te inspira si te ambitioneaza...sper sa va uitati la el.

Buna dimineata

  Avem o dimineata de primavara minunata, absolut fascinanta, iarba verde pretutindeni, off...ce frumos...FUCK!!Zapada peste tot, nimic verde ci alb, ghioceii au disparut(nu chiar dar pt mine da) :(( e oribil, vreau primavara nu iarna. Presupun ca tuturor le este dor sa poarte haine subtiri, sa umble in tricou, dar nu Mama Natura nu vrea sa respecte anotimpurile ...to bad so sad
  Pe langa astea, am avut o dimineata frumoasa, linistita.

Arta de a fi elev si arta de a fi profesor!

  Arta majoritatea profesorilor de astazi a disparut, se invart in jurul unei singure puteri..Money!!Stupid dar adevarat, oricum in urma unei statistice s-a dovedit ca noi avem cei mai multi analfabeti, cultura este la pamant, nu se scrie, nu se citeste, nu se face nimic, Aaaa pardon se fura, am uitat. Sa imi spuna cine mai citeste ziarul "Romania literara" sau revista"Dilemateca"...ele au fost inlocuite cu nesimtire de ziarele de scandal, pline de aroganta, fitze si falsuri, cu mai stiu eu ce titluri idioate si care nu intereseaza pe nimeni...dar ele sunt scrise ca Tata Leana sa barfeasca cu Tanti Aglae si sa rade apoi de cine stie vedeta. La noi se vorbeste mult si degeaba.
  In discutiile elevelor de azi principalele subiecte constau in haine, farduri, baieti, cat de prost e inbracata respectiva/respectivul (bineinteles fara sa se uite la ele) a da si daca cumva ai facut sex, si cum a fost, ca apoi sa barfeasca cu nerusinare cat de proasta aia ca a facut asa ceva(facandu-se fara sa constientizeze proaste singure). Sa profiti e la moda, e frumos si daca esti sincer sau bun esti prost, batjocorit si scuipat, calcat in picioare de ororile tarii. Cum spunea un profesor "cum sa avansam tehnologic cand nu avem nici macar o cultura muzicala vasta, la noi se canta manelele de zor, de zici ca alta nu se poate" si are dreptate.
  Lasand muzica la o parte si revenind la oile noastre, cati dintre noi, adolescentii, mai citesc de placere, se uita la o emisiune culturala de dragul de a afla ceva nou, de a fii mereu la zi cu multele informatii care ne bombardeaza..cati dintr noi s-au uitat crucisi la o emisiune de pe Discovery si nu a inteles nimic. cati stiu cat de periculos e fast-food-ul, cati s-au lasat de tigari, cati si-au calcat pe orgoliu sa fie in grupul celor "cool" de parca e mare fass sa fi smecher (smecher=o data fraier si de doua ori prost). Este foarte greu sa supravietuiesti in acesta jungla a incultilor, sa nu poti sa iti gasesti persoanele potrivite, nici macar perechea, toti urmarind sa mai adauge o tipa la lista lor.
  Si de parca acestea nu ar ajunge, colac peste pupaza  criza e in floare, someri peste tot, profesori stresati de lispa banilor si noi adolescentii visam la un trai mai bun. Ne-am nascut aici, traim aici, speram la un viitor mai bun si chiar majoritatea doresc sa paraseasca meleagurile acestei tari pentru a avea un trai mai bun, mai comod, mai simtit!
   Din punctul meu de vedere sa fi profesor e greu, e intradevar o arta, speciala, minunata. Pentru mine cel mai minunat lucru in aceasta meserie este ca poti modela mintile necoapte inca ale copiilor, ii poti indruma spre succes(succesuri :D) insa arta elevilor este negarea, ironia, aroganta, prostia, moda s.a (nu a tuturor).
  Prefer sa inchei aici, nu vreau sa ma enervez si mai rau.

Scoala

Hai sa vb despre scoala din ziua de astazi...cei drept nu prea se mai poate numi scoala deoarece majoritatea cadrelor nu isi mai dau silinta, sunt delasatori, accepta mita si asa mai departe, cat despre elevi am de spus numai de rau. Ei au capul in nori, viseaza numai la femei si bani si masini smechere, nu mai sunt interesati de carti bune, de arta, nu se mai duc la tatru, la un film, in vocabularul lor predomina cuvintele de prost gust, nesimtirea este la ordinea zile iar prostia inconjoara romania. Poate voi aveti ceva de spus despre asta...

Despre mine

Hai sa va spun despre mine:traiesc intr-un orasel micut, dar interesant, cu peisaje superbe, singurul defect al orasului este primarul si mentalitatea oamenilor de aici...a da si faptul ca sunt foarte multi cocalari pe aici. Prea putini oameni de treaba, prea putin saritori.

Nou

Primul meu blog. M-am gandit si eu intr-un final ca ar fi frumos sa imi fac un blog, poate ca reusesc ceva, si daca nu asta e. Oricum am de gand sa vb despre o groaza de chesti, de la politica la muzica, jocuri sau mai stiu eu ce. Ma simt chiar foarte bine