Nu prea am mai scris

  Nu am mai scris asa de mult pe blog ... nici nu am avut timp, am avut alte preocupari(din pacate) unele placute, altele nu prea.
  Cea a fost placut a fost faptul ca am fost la concertul celor de la AC DC, care a fost incredibil , nu am cuvinte sa exprim ceea ce am simtit.Mult respect pentru cei de la AC DC,care s-au descurcat de minune pe scena, au facut un show pe cinste!
  Cele neplacute sunt cele care includ bacul si asa mai departe, oricum de abia astept sa termin cu toata nebunia asta si sa pot sta si eu linistita si sa ma bucur de vacanta de vara, sau cat mai ramane din ea. Sper sa mai am timp sa mai postez pe aici de-ale mele :P, desi cred ca o sa imi fac pana la urma. Ceea ce ma incanta este ca vine vara in final, cadura, soare mult , vacanta, tricouri colorate, sandalute si asa mai departe, imbracaminte cat mai lejera si mai minunata.

For now,  good bye and take care!

Jurnalul unor zile de neuitat (4)

Reusesc sa ma dau jos din pat dupa ce ceasul a sunat, vestind rasaritul si o noua zi. De data asta ma imbrac asa cum ar trebui(chiar daca nu stiu exact cum trebuie sa te imbraci pentru ca, pana la urma nu conteaza cum arati ci vasta ta cunostinta…dar in fine secolul 21 este neiertator) ma aranjez si plec la servici, drumul a fost ca si ieri, oribil si dezgustator dar ajung la destinatie. Totul a decurs asa cum trebuie , l-am anuntat pe sefu ca ma intalnesc astazi cu dragul nostru poet(« Sper sa vina » imi spun ) iar zambetul lui mi-a dovedit multumirea si faptul ca este mandru ca are cu cine lucra. Ma pregateste pentru intalnire, de parca ar fi prima oara cand fac asta, dar fiindca este un personaj important ma trezeste intr-un fel la viata. Plec de la servici si ma duc la locul unde am stabilit ca ne intalnim, bineinteles el nu a ajuns. Eram frustrata, nervoasa si de asemenea cu anumite emotii care reuseau sa imi de-a gandurile peste cap. La un moment dat nu ma mai gandeam la asta si ma gandeam la vechiul meu apartament pe care il imparteam cu el, ahh urasc cand se intampla asta, dau cu pumnul in masa si chiar atunci s-a asezat la masa poetul, s-a speriat si s-a uitat la mine pentru cateva secunde, eu m-am trezit din amintiri si observ ca el incepuse sa rada. Eu m-am inrosit teribil.

-Imi cer scuze, vechi amintiri care au trecut precum un fulger prin minte. Ce faceti ?

-Uite bine, am crezut ca aceasta intalnire o sa fie la fel de plictisitoare ca si celelalte, insa se pare ca m-am inselat, zambeste provocator.

-Da se pare ca o sa fie o intalnire interesanta, dar acum sa trecem la treaba.

-Of of toti jurnalisti sunt atat de grabiti sa termine cat mai repede interview-ul, chiar atat de urat sunt ?

-Nu, nu este vorba de asta domnule Victor, ci..

-Da da stiu nu trebuie sa imi spui dragut-o, trebuie sa respecti niste reguli si asa mai departe.

Nu mai puteam spune nimic, sincer nici nu ma asteptam sa raspunda asa, sau sa fie atat de deschis. Ma blocasem , chiar nu mai stiam ce sa spun.

-Da, hai sa continuam cu interview-ul, vad ca nu mai spui nimic, de parca voi sunteti setati sa puneti numai intrebari, nu sunteti in stare sa vb si altceva, in fine.

-Dati-mi voie sa va contrazic domnule Victor, noi jurnalisti stim sa comunicam, si chiar foarte bine, doar ca atunci cand suntem in interes de serviciu preferam sa ramanem reci. Defect profesional, si zambesc ironic.

-Uite, chiar stii sa vorbesti, incredibil…ma bucur ca ai spus altceva in afara de intrebari plictisitoare. Hai acum ce vrei sa stii despre mine ???

Jurnalul unor zile de neuitat (3)

Dupa discutia cu Teo m-am linistit, era doar speriata pentru ca nu stia ce sa faca in legatura cu un tip, sau asa ceva, sincera sa fiu nici nu eram prea atenta, gandul imi zbura prin alte parti in nici un caz la problema Teodorei.Nu stiu ce e cu mine in ultimul timp, sunt parca sunt pe alta planeta, in fine asta e o alta discutie mult prea personala(dupa parerea mea) pentru a fi discutata in asemenea conditii.

Ajungand acasa incerc sa ma relaxez insa telefonul mobil nu vrea sa imi de-a pace, suna in continuu de vre-o ora, ba e sefu, ba e o prietena, ba iar sefu si tot asa, cu toata agitatia asta am si uitat sa il sun pe poetul pe care trebuia sa il intalnesc acum 2 zile. Stand pe scaun ma gandeam ce as putea sa ii spun, ce minciuna nesabuita si fara suflet ca acest poet sa nu se supere, dar imi spun ca o sa gasesc pe parcurs ceva tinand cont si de felul cum vorbeste. Formez numarul, suna si incep sa am putine emotii, raspunde taios dar dupa ce ma prezint parca vocea i se linisteste si devine mai calda. Raman uimita deoarce incepe sa isi ceara scuze, eu il ascult nezicand nimic, afland de la el ca nu a putut ajunge la intalnire din cauza unei probleme personale si nu a mai avut timp sa anunte, bla bla-uri din astea. In fine ii spun ca nu face nimic si fixam o noua intalnire, sper ca de data asta sa nu uit nici eu si nici el. Acum ma pot linistii stiind ca am ceva nou de lucru, ma asez la masa si incep sa ma gandesc la diverse intrebari mai interesante, insa gandul imi zboara departe, dar reusesc sa ma concentrez si am putut sa pun cateva intrebari pe foaie, restul vor veni de la sine. Ma intind, casc profund si caut tigarile, dar nu mai aveam, lenea ma impiedica sa mai cobor pentru un pachet asa ca ma duc in bucatarie tarsaind picioarele si fac un ceai de musetel ca sa am un somn linistit. Beau ceaiul si ma uit pe geamul de la bucatarie, acelasi oras, aceiasi oameni plictisiti, aceleasi lumini enervante. Inchid geamul,fac putina ordine pe acolo si ma indrept spre dormitor, ma uit la ceas si vad ca e destul de tarziu(23 :24), imi programez ceasul sa sune, de data asta bine. Intinsa in pat ma gandeam la el, of ce dor imi este cateodata, dar nu am ce face trebuie sa merg mai departe, imi scot acest gand din cap si reusesc  sa adorm, dormind linistita pana a doua zi dimineata cand ceasul suna sa imi vesteasca o zi teribil de plictisitoare atat la servici cat si acasa.