Jurnalul unor zile de neuitat (3)

Dupa discutia cu Teo m-am linistit, era doar speriata pentru ca nu stia ce sa faca in legatura cu un tip, sau asa ceva, sincera sa fiu nici nu eram prea atenta, gandul imi zbura prin alte parti in nici un caz la problema Teodorei.Nu stiu ce e cu mine in ultimul timp, sunt parca sunt pe alta planeta, in fine asta e o alta discutie mult prea personala(dupa parerea mea) pentru a fi discutata in asemenea conditii.

Ajungand acasa incerc sa ma relaxez insa telefonul mobil nu vrea sa imi de-a pace, suna in continuu de vre-o ora, ba e sefu, ba e o prietena, ba iar sefu si tot asa, cu toata agitatia asta am si uitat sa il sun pe poetul pe care trebuia sa il intalnesc acum 2 zile. Stand pe scaun ma gandeam ce as putea sa ii spun, ce minciuna nesabuita si fara suflet ca acest poet sa nu se supere, dar imi spun ca o sa gasesc pe parcurs ceva tinand cont si de felul cum vorbeste. Formez numarul, suna si incep sa am putine emotii, raspunde taios dar dupa ce ma prezint parca vocea i se linisteste si devine mai calda. Raman uimita deoarce incepe sa isi ceara scuze, eu il ascult nezicand nimic, afland de la el ca nu a putut ajunge la intalnire din cauza unei probleme personale si nu a mai avut timp sa anunte, bla bla-uri din astea. In fine ii spun ca nu face nimic si fixam o noua intalnire, sper ca de data asta sa nu uit nici eu si nici el. Acum ma pot linistii stiind ca am ceva nou de lucru, ma asez la masa si incep sa ma gandesc la diverse intrebari mai interesante, insa gandul imi zboara departe, dar reusesc sa ma concentrez si am putut sa pun cateva intrebari pe foaie, restul vor veni de la sine. Ma intind, casc profund si caut tigarile, dar nu mai aveam, lenea ma impiedica sa mai cobor pentru un pachet asa ca ma duc in bucatarie tarsaind picioarele si fac un ceai de musetel ca sa am un somn linistit. Beau ceaiul si ma uit pe geamul de la bucatarie, acelasi oras, aceiasi oameni plictisiti, aceleasi lumini enervante. Inchid geamul,fac putina ordine pe acolo si ma indrept spre dormitor, ma uit la ceas si vad ca e destul de tarziu(23 :24), imi programez ceasul sa sune, de data asta bine. Intinsa in pat ma gandeam la el, of ce dor imi este cateodata, dar nu am ce face trebuie sa merg mai departe, imi scot acest gand din cap si reusesc  sa adorm, dormind linistita pana a doua zi dimineata cand ceasul suna sa imi vesteasca o zi teribil de plictisitoare atat la servici cat si acasa.